De ceva vreme Ovidiu ma tot indeamna sa scriu ceva despre campania electorala din Sectorul 1. M-am gandit ca in loc sa scriu un articol plicticos despre dilemele pur teoretice ale unei campanii in care singurul moment de suspans a fost in cele cateva zile in care Andrei Chiliman s-a gandit la demisia din PNL, ar fi mai distractiv sa incerc sa vad cum arata aceasta campanie la firul ierbii. Asa ca astazi am trecut pentru un sfert de ora pe la Cafeneaua Liberala aflata la zece minute de mers pe jos de locuinta mea.
Acolo am avut surpriza sa constat ca USL chiar functioneaza. Sincer nu ma asteptam. Mai mult decat atat, functioneaza dupa principii doctrinare!
Mai precis, o brigada de tinere PSD-iste vanjoase manevrau cu indemanare proletara coletele cu materiale electorale, in timp ce PNL-istii, depasiti numeric cu 2:1, furnizau „capitalul fix si mobil de lucru”, adica respectivele materiale, masinile pentru transportul echipelor si locurile de depozitare. Tot ei pareau ca se ocupa si de management si de partea financiara.
Distribuirea resurselor se desfasura intr-o armonie deplina, cu echipe mixte. Am observat ca aveau atat tricouri galbene cat si tricouri rosii, dar in mod ciudat toti PSD-istii le preferasera pe cele galbene in timp ce vreo doi liberali alesesera rosii. Daca cei doi pareau sa fi inteles si erau usor amuzati de confuzia coloristica, domnisoarele de la PSD nu pareau a da vreo cat de mica importanta problemei. Ele munceau.
Am retinut si textul pe care trebuiau sa il spuna alegatorilor: „Stim ca ne sustineti, dar vrem doar sa va reamintim sa veniti la vot ca sa nu avem vreo surpriza din partea PDL.” Ma intreb daca emotia legata de o eventuala prezenta slaba este reala sau pur si simplu trebuie sa isi mentina activistii activi in perspectiva alegerilor parlamentare, si sa consume materialele comandate pe vremea cand PDL era inca la putere si alegerile locale pareau problematice?
De cand in cand pe usa isi mai facea aparitia si cate un pensionar dornic de un pahar de apa, o cafea, dar mai ales o umbrela galbena. Imaginatia mea i-a identificat drept votanti ai Partidului Poporului. PC-ul isi aducea si el contributia specifica prin intermediul plasmei instalate pe perete, unde Antena 3 dezvaluia „abuzurile regimului Basescu.” O fata de la PNL mi-a confirmat ca nu a vazut vreodata vreun PC-ist pe acolo de cand s-a semnat alianta.
La un minut dupa ce am parasit cafeneaua am realizat ca ar trebui sa iau o piatra in gura. Este pentru prima data in viata mea cand vad PSD-isti in realitate, de aproape. Pana acum vazusem doar la televizor.
Cand am ajuns acasa dupa vreo ora, am gasit o punga galbena. Trecusera si pe la mine. Punga contine o bricheta, un pix, niste farfurii de plastic si pliante electorale. In cafenea mi se parusera mai incarcate. Poate clasa muncitoare a avut nevoi, sau poate vorbesc eu cu pacat.
